Sursă: Mediafax.ro
Președintele UDMR, Hunor Kelemen, a exprimat scepticism față de posibilitatea construirii unei majorități parlamentare stabile cu ajutorul parlamentarilor neafiliați. El a spus că această grupare heterogenă nu oferă garanții suficiente de stabilitate pentru un guvern durabil.
Citește și: Consultări, luni, la Palatul Cotroceni pentru desemnarea unui nou premier
Hunor Kelemen a explicat că parlamentarii neafiliați provin din formațiuni politice diferite, ceea ce face dificilă conturarea unui proiect politic coerent. Liderul UDMR a menționat că unii vin din SOS-ul lui Șoșoacă, alții de la AUR sau POT, ceea ce complică negocierile și crează riscuri de instabilitate.
Pericolul majorității fără garanții de loialitate
Hunor Kelemen a subliniat că migrația parlamentară reprezintă o problemă cronică a politicii românești, favorizând apariția unor grupuri care nu au primit direct votul alegătorilor. El a avertizat că sprijinul acestor grupuri nu reprezintă o bază sigură pentru formarea unui guvern stabil.
- Parlamentari din formațiuni diferite, fără coeziune
- Grupuri heterogene, cu interese variate
- Riscul de instabilitate politică
- Apariția unor partide fără legitimitate electorală
- Negocieri dificile pentru un guvern funcțional
Posibilitatea unui guvern tehnocrat sau politic
Întrebat dacă UDMR ar putea susține un guvern condus de Eugen Tomac, liderul formațiunii a spus că discuțiile sunt premature. El a precizat că trebuie clarificate mai întâi câteva principii, precum dacă un guvern din care nu face parte UDMR poate fi susținut și care este rolul Parlamentului într-o astfel de situație.
Hunor Kelemen a adăugat că, înainte de a decide, trebuie să analizeze dacă un guvern tehnocrat poate funcționa cu un premier politic și dacă sprijinul parlamentarilor neafiliați poate asigura stabilitatea necesară pentru guvernare.
Astfel, liderul UDMR rămâne precaut în privința susținerii unui guvern bazat pe grupuri fără garanții de loialitate, avertizând că această strategie poate duce la riscuri majore pentru stabilitatea politică a țării.
