Sursă: Stirileprotv.ro
Un pensionar din Australia a dedicat peste un deceniu colectării și reciclării a peste un milion de doze și sticle pentru a ajuta câinii abandonați. El a început această activitate în 2014, după ce a adoptat primul câine salvat, iar de atunci pasiunea sa s-a transformat într-o adevărată misiune umanitară.
Citește și: Alina Aramă vorbește despre presiunea întrebărilor indiscrete în societatea românească
Folosind o camionetă modificată pentru a putea ridica și transporta cu ușurință 12 tomberoane pline, bărbatul colectează zilnic recipiente de la puburi, cluburi și case din zona Emerald. Într-o singură săptămână, el poate recicla până la 6.000 de recipiente, contribuind semnificativ la protecția animalelor.
Reciclarea și salvarea animalelor, o pasiune de peste 10 ani
Totul a început în 2014, când a adoptat primul câine, iar de atunci, activitatea sa s-a intensificat. Bărbatul are patru câini de talie mică: Mindy, Lindy, Rover și Buddy, pe care îi îngrijește cu dragoste. Banii obținuți din programul Containers for Change din Queensland, care oferă 10 cenți pentru fiecare recipient returnat, îi folosește pentru a susține organizațiile de salvare.
- În perioada pandemiei, activitatea sa a fost crucială pentru organizațiile de salvare, care au avut probleme din cauza suspendării evenimentelor de strângere de fonduri.
- De la lansarea programului în 2018, au fost reciclate peste 8,8 miliarde de recipiente în Queensland.
- La vârsta de 82 de ani, bărbatul petrece în medie 45 de ore pe săptămână colectând și reciclând recipiente.
- El intenționează să continue activitatea până când va putea, reciclând până la 6.000 de recipiente pe săptămână.
Impactul activității sale asupra comunității și animalelor
Prin eforturile sale, pensionarul a sprijinit salvarea a numeroase animale și a contribuit la reducerea deșeurilor din mediul înconjurător. Organizațiile de salvare au recunoscut importanța implicării sale, afirmând că fără ajutorul său, multe animale ar fi fost eutanasiate.
Activitatea sa exemplară demonstrează că, chiar și la vârsta de peste 80 de ani, se poate face o diferență reală în societate și în viața animalelor abandonate.